... o stare pură de ortodoxism, de trezire a sufletului şi dorinţa profundă ca Dumnezeu să mă ierte pentru păcatele mele. M-am rugat cu lacrimi să mă ierte şi să nu mă lase.
Întreaga zi a fost ca un film în care „personajele” (care în mod normal poate nu ar fi ieşit prin nimic în evidenţă) le-am resimţit ca fiind marea masă tăcută şi plină de bun simţ a acestui popor ...
Nimic nu e mai sublim decât această aspiraţie spre îndumnezeire, spre a ajunge una cu Dumnezeu, să fii un releu dumnezeiesc, un canal dumnezeiesc prin care El să se manifeste în permanenţă.
În meditația de astăzi simțeam la baza coloanei un izvor foarte puternic, nesecat de energie care a urcat în întreaga ființă producând o rafinare a energiei, o elevare a frecvenţei de vibrație.