Din inima spirituală se revărsau în fiinţa mea şi apoi în întregul univers sub forma unor fiori energii în nuanţe diferite, umplându-mi corpul de lumină şi căldură.
Am simțit că o cantitate imensă de energie nepolarizată ce a fost blocată și stocată de la acel incident a fost eliberată prin lacrimile mele intense, prin meditație.
Mi-a apărut ideea de "pur și simplu" și asta m-a făcut să simt că raportarea la aceste două atribute dumnezeiești, al purității și simplității, mă poate translata într-o dimensiune luminoasă și mult mai frumoasă a vieții ...
Observam de la nivelul inimii spirituale unicitatea și autenticitatea ființei mele dincolo de tot ceea ce mi-am imaginat și am crezut că sunt vreodată, la nivel de esență, că sunt scânteie din Dumnezeu Tatăl şi totodată identică cu toate ființele.
La acest atribut am mai simțit că energia din interiorul meu produce o anumită presiune, dar nu la nivel celular, (așa cum mai simțeam în unele meditații) ci ca "spaţiu".