Începeam să simt o stare de înglobare

Cu 15 minute înaintea primei meditații cu Atributul Dumnezeiesc al Unității Dumnezeiești contemplam un tipar, o tendinţă nefastă din relaţia de cuplu, tendință care se manifestă atunci când iubita mea încearcă să mă domine, să îmi preia rolul de bărbat.

La câteva minute după ce a început muzica, mi-am dat seama că dacă vreau să rezolv cu dragoste acest tipar, această tendinţă nefastă dintre noi, trebuie să privesc mai întâi în mine, cum reacționez și cum mă simt în momentul în care cineva mă domină (de obicei reacționez cu o furie puternică).

Apoi am început să plâng intens, am văzut în mod clar scena din copilărie în care tatăl meu tocmai a terminat să mă bată cu un băț, am văzut cum m-am târât pe pământ din cauza unei dureri prea mari pe care o aveam la nivelul picioarelor. În acel moment din amintire, fiind singur cu tatăl meu, eram atât de supărat încât mă înspăimântam și mă simțeam complet dominat de tatăl meu, căci nu aveam nicio şansă să fug sau să mă ascund. Nu puteam să fac nimic și nimeni nu era acolo să mă salveze. Indiferent cât de mult țipam sau strigam (aveam doar 6 ani) mă simţeam complet singur. Probabil că a fost una dintre cele mai rele şi dramatice trăiri pe care le-am avut în viața mea.

Dar nu acesta a fost motivul pentru care plângeam atât de intens în timpul acestei meditații cu Unitatea Dumnezeiască. Această scenă am văzut-o și am simțit-o prin flash-uri de mai multe ori şi înaintea acestei meditaţii. Ce era diferit de data aceasta era că pe lângă faptul că eu eram copilul, eram în același timp un observator care putea să privească toate acestea detaşat, de sus.

Acum, în această meditaţie, diferit era faptul că pe lângă această retrăire am văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, unul lângă mine, unul lângă tatăl meu. Și am văzut că Dumnezeu era acolo ținându-mă în mâinile Lui atât pe mine cât și pe tatăl meu. Recunoșteam în ceea ce vedeam, chiar pentru prima dată, şi mi-am dat seama că nu eram singur în acea situație. Dumnezeu era acolo cu mine, îngerii erau acolo cu mine și cu tatăl meu. Îmi amintesc foarte clar expresia tatălui meu în acel moment, privindu-mă de sus și spunându-mi să mă ridic ca și cum durerea ar fi fost doar prefacere din partea mea. Atunci am revent în poziţia de a fi din nou copilul din acea scenă, care acum, datorită lui Dumnezeu, tocmai a realizat și a experimentat o iubire a unităţii ca pe un dar de la Dumnezeu și de la îngerii și astfel am simțit puterea, curajul și dragostea de a-l înfrunta pe tatăl meu. L-am îmbrățișat cu dragoste și iertare, iertându-l indiferent ce a făcut atunci.

Începeam să simt o stare de înglobare. Am simțit că o cantitate imensă de energie nepolarizată ce a fost blocată și stocată de la acel incident a fost eliberată prin lacrimile mele intense, prin meditație. După aceasta am simțit starea de unitate, pace și iubire pentru toate ființele.

Ca rezultat direct al acestei meditaţii cu acest atribut, chiar în timp ce luam cina cu iubita mea (în seara următoare), când am resimţit că nu mă ascultă şi nu mă înţelege, încercând chiar să mă domine, am reușit să rămân centrat fără să fiu supărat și i-am punctat cu claritate şi dragoste tendinţa ei nefastă de a mă domina. Ea a răspuns: „Îţi mulțumesc că ai spus-o într-un mod în care am putut înţelege.” Și conversația noastră a continuat să ne aducă şi mai aproape, ne-am simţit mai uniţi şi am simţit că ne iubim mai mult.

Vă mulțumesc pentru prezența voastră, îţi mulțumesc Grieg, mulțumesc lui Dumnezeu!

B. K., grupa 4 Tantra, grupa 3 online Yoga, Thailanda