Mi-am dat seama că am trăit multă vreme într-o lume grăbită şi competitivă în care graba de a consuma experienţe şi de a fi la înălţime este privită ca o condiţie normală de viaţă.
Am realizat că dacă îl iubeşti pe Dumnezeu dar nu iubeşti oamenii, te minţi pe tine însuţi. Pentru că toţi oamenii sunt bucăţi din Spiritul lui Dumnezeu.
Simţeam cum sunt îmbăiată în această energie tainică a toleranței dumnezeiești ca de o ploaie purificatoare ce spală toate asperităţile și duritățile ființei mele, toată lupta interioară şi încrâncenarea acumulată ani de zile...