Toţi avem dreptul fundamental de a fi noi înşine

Toleranţa înseamnă acceptarea faptului că toţi avem dreptul fundamental de a fi noi înşine şi că suntem diferiţi, deşi în esenţă la fel. Înseamnă umilinţa de a accepta puncte diferite de vedere şi viziuni diferite, deschiderea de a învăţa de la tot ceea ce ne înconjoară şi de a asculta în loc de a vorbi.

În meditaţia din această seară am avut percepţia faptului că sunt într-o şcoală a atributelor dumnezeieşti, Dumnezeu este cel care ne învaţă şi Grieg cel care ne asistă în aceste lecţii pe care le învăţăm. Aceste calităţi ale atributelor, odată asimilate în fiinţa noastră, ne deschid porţi către starea de îndumnezeire.

În fiecare săptămână înţeleg mult mai mult că fiecare atribut are o energie specifică de vibraţie şi mă pot acorda prin rezonanţă mult mai uşor la această energie specială aşa cum un radio prinde diferite posturi de transmisie. Deşi teoretic am înţeles aceasta de multă vreme, în aceste meditaţii, prin exemplificările făcute de Grieg sunt mult mai uşor de asimilat în fiinţa mea aceste energii prin experienţă practică. Această energie este unică pentru fiecare atribut şi observ din ce în ce mai mult cum surprind în fiecare dintre ele ceea ce îi este specific la nivel vibratoriu. Este ca un spaţiu subtil distinct în care se manifestă fiecare atribut dumnezeiesc. Urmăresc zilnic să pun în practică în viaţa de zi cu zi aspectele atributului exemplificat. La sfârşitul săptămânii fac o scurtă meditaţie de cristalizare a efectelor atributului respectiv.

În privinţa Atributului Dumnezeiesc al Toleranței Dumnezeieşti, în multe situaţii de viaţă m-am confruntat şi mă mai confrunt cu lipsa toleranței față de cei din jur. Mi-am dat seama că am trăit multă vreme într-o lume grăbită şi competitivă în care graba de a consuma experienţe şi de a fi la înălţime este privită ca o condiţie normală de viaţă. Dar această grabă ne face superficiali.

Atributul Dumnezeiesc al Toleranței Dumnezeieşti mi-a adus înţelegerea faptului că fiecare avem un ritm propriu dat de condiţia noastră existenţială şi de lecţiile pe care am venit să le învăţăm aici pe Pământ. O lecţie recentă este aceea de a mă grăbi încet. Observ că atunci când am o stare de profunzime în ceea ce fac, se deschid porţile comunicării cu Dumnezeu în acţiune, El care este atât de tolerant cu noi.

O altă lecţie este aceea a faptului că toţi greşim. Doar Dumnezeu e singurul fără greşeală şi într-acolo trebuie să ne îndreptăm atenţia mereu pentru a ieşi din ignoranţă şi iluzie. Toleranţa este o lecţie de viaţă.

În meditația de azi am primit un cadou minunat, o stare de iubire atât de copleşitoare de la Dumnezeu, încât simţeam că inima nu poate să o cuprindă în totalitate. Am simţit că Dumnezeu ne iubeşte atât de mult încât şi noi ar trebui să îi privim pe toţi oamenii cu multă iubire şi toleranţă. La nivelul Sinelui Suprem Atman nu există nici o diferenţă între noi oamenii, de aceea iubindu-ne unii pe alţii de fapt înseamnă să iubim scânteia dumnezeiască care există în noi toţi. Atunci toleranța capătă o nouă dimensiune, aceea a iubirii infinite. Mulţumesc.

D. C., grupa 23, Danemarca