O, trupul meu, ești darul dăruit de Creator

Contemplu cu mirare acest trup,
Dar nu oricum…
Privesc rostind aceste magice cuvinte „te iubesc“
Și simt cum înfloresc.
Și-n fiecare milimetru de iubire
Eu mă topesc de fericire,
Mulțumire...
Căci trupul meu iubit devine mai frumos, mai bun
Chiar simte că-l iubesc.
Întineresc!
Și gândurile mele de iubire
Permanente, minunate
Gesturi, fapte
Îl fac să creadă în iubirea mea,
Se pregătește pentru ea,
Pentru atunci când ne vom revedea
Să fie și mai bun în fața mea.
Și eu îi spun:Te iubesc, templu sfânt,
Tu ești un mesager al Celui Preaînalt
Ce te-a creat.
Tu îmi arăți cât de măreț și de umil e El
Cât de inteligent, perfect.
Eu te iubesc, te prețuiesc
Căci eu în tine viețuiesc.
Și vreau să fie armonie
Și-n suflet și în minte
Și în tine.
Eu te iubesc nespus și te ador
O, trupul meu, ești darul dăruit de Creator.

Contemplu și descopăr tot mereu
Din dragoste de Dumnezeu...

A., grupa 29, Costinești