Arta se face cu sufletul îndrăgostit de viața însăși

Azi m-am dizolvat cu totul în emoția pură generată de rezonanța profundă cu acest Atribut Dumnezeiesc al Artei Dumnezeiești. Și am regretat o clipă toate poeziile nescrise, proza nenăscută, toate desenele și sculpturile neîntrupate care poate m-au așteptat undeva, pe parcursul vieții.

Arta se face cu sufletul îndrăgostit de viața însăși și de frumusețea ei, de un ideal, de un peisaj măreț sau de o persoană anume, de o minunată floare sau chiar un fir de iarbă delicat.

Atunci ești și tu (prin creativitate) cel mai aproape de Dumnezeu, Creatorul Suprem. Și dacă reușești să redai în arta ta toată bucuria și frumusețea pe care o trăiești și o vezi transfigurator împrejur, atunci reușești să faci fericiți foarte mulți oameni care așteaptă să le fie descătușate multitudinea de emoții purificatoare și sublime pe care le poartă în suflet de atâtea veacuri. Aspirând spre Perfecțiune totul devine atunci vibrant și grăitor, viu și înălțător.

Să fii cuprins într-un astfel de vârtej creator ascendent, să arzi înflăcărat de idealurile ce te animă și să fii tangent cu Perfecțiunea, aceasta este menirea Artei adevărate, o reală sărbătoare a spiritului.

Artiștilor le e dat să trăiască mereu la temperatura înaltă a tumultului creator, căutând să descopere neobosiți tușa, nuanța, linia, nota muzicală sau cuvintele cele mai potrivite a atinge Perfecțiunea, într-un joc fascinant și împlinitor de... Creator.

Mulțumesc lui Dumnezeu Artistul și Ghidului Spiritual și pentru tot ce ne rezervă minunat și sublim!

C., grupa 22, Brașov