Atributul Dumnezeiesc al Prezenței Dumnezeiești:
Prezența lui Dumnezeu am simțit-o printr-o învăluire caldă a ființei mele într-un mod tandru și plin de iubire. Ochii mi-au lăcrimat de bucurie și totuși parcă nu era bucurie, fericire și totuși nu era fericire.
Eram copleșită, căci Dumnezeu se modula așa cum îmi place mie, știa foarte bine ce aveam nevoie în acele momente. Îmi venea să mă îmbrățișez, să mă mângâi, să mă alint, simțind perfecțiunea lui Dumnezeu în mine, căci în realitate pe El Îl îmbrățișam, alintam și-L mângâiam. Apoi am simțit doar că „eu sunt“... extaz.
G. C., grupa 15 București