Am dorit să dăruiesc planetei Pământ tot ceea ce mi s-a oferit

M-am orientat cu toată fiinţa mea (atât cât am putut), cu toate puterile mele actuale către Dumnezeu şi l-am rugat sincer şi cu aspiraţie să îmi arate cum îşi manifestă El acest Atribut Dumnezeiesc al Simultaneităţii Dumnezeieşti.

Am început să am o cu totul nouă percepţie asupra trupului meu. Mi-l simţeam într-un anume mod gol, transparent, nu mai aveam percepţia de trup fizic, aveam sentimentul de un altfel de schelet şi nu cel din oasele obişnuite.

Îmi percepeam centrii de forţă de-a lungul unui ax. La nivelul lui manipura chakra simţeam o energie puternică, însă nu liberă şi fluidă.

Starea mea de aspiraţie către Dumnezeu era din ce în ce mai mare şi am intenţionat cu putere să mă dăruiesc total Lui. La scurt timp, datorită aspiraţiei şi atenţiei stăruitoare doar asupra lui Dumnezeu, am simţit că la nivelul lui manipura chakra se purifică energiile.

Am început să simt cum mi se oferă un anumit gen de cunoaştere subtilă cu privire la felul cum manifestă Dumnezeu acest atribut al Său şi anume prin energia kundalini shakti, însă la nivel macrocosmic. Informaţia aceasta îmi oferea un sentiment de adevăr cert în privinţa aceasta.

Am început apoi să-L simt pe Dumnezeu cum mi se revela ca o supra conştiinţă ce penetra absolut totul. Am început să plâng plină de ardoare şi de aspiraţie pentru că simţeam că acea supra conştiinţă imensă, fără de sfârşit era în realitate raţiunea mea de a trăi, era dor şi aspiraţie sfâşietoare. Simţeam că nu îmi doresc decât să devin una cu acea supra conştiinţă imensă. Acea supra conştiinţă a devenit pentru mine foarte densă, aveam percepţia că mă apasă, era atât de penetrantă şi ascuţită aş putea spune, era peste tot într-o imensitate fără margini, fără formă, fără sunete şi mă extazia.

Când am inţentionat iar, în mod ferm şi cu putere să mă dăruiesc şi mai mult, să mă dizolv în această supra conştiinţă, am început brusc să am percepţia unui corp subtil imens şi certitudinea că pot modula la voinţă orice prin intermediul prana-ei subtile. Îmi simţeam mâinile de o cu totul altă natură, imense şi cumva nu se aflau aşa cum erau ele aşezate în postura de meditaţie. Deşi eu (în momentul de faţă) nu cunosc nimic despre fenomenul de modulaţie ocultă, în această meditaţie a apărut o certitudine interioară şi chiar firească cu privire la acest fenomen.

Nu m-am putut opri din a medita, am continuat şi după încheierea propriu-zisă a meditaţiei, cu o singură şi puternică dorinţă – aceea de a mă uni cu acea supra conştiinţă aflată peste tot.

Deşi mă simţeam într-un anume grad unită şi extaziată în ea şi cu ea, simţeam că vreau şi mai mult şi anume să fiu dizolvată complet şi intenţionam cu putere să mă las şi mai mult într-un abandon (aş putea spune) abisal şi identificator, iar acea supra conştiinţă căreia de la un moment dat nu i-am mai putut atribui nici măcar numele de Dumnezeu, devenea şi mai penetrantă şi prezentă prin ea însăşi, în ea însăşi, într-o expansiune extatică fără de sfârşit.

Când am simţit să închei meditaţia, am dorit să dăruiesc planetei Pământ tot ceea ce mi s-a oferit şi chiar în acel moment s-a amplificat în mine tot ceea ce Dumnezeu îmi exemplificase, ba mai mult, percepeam planeta Pământ ca fiind un punct mic în mine însămi, eu aflându-mă într-o stare expansionată de conştiinţă.

Nu pot reda cu acurateţe cât de copleşită este inima mea pentru toate acestea. În final, scriind acum toate acestea, am sentimentul că inima mea s-a recâştigat pe ea însăşi, cel puţin pe moment.

Mulțumesc plină de recunoștință!

B. Ş., grupa 17, Bucureşti