Ca un trăsnet care coboară în fiinţă

Am lăsat încă de la începutul meditaţiei pe Dumnezeu să îmi dezvăluie exact cum, cât şi ce crede El de cuviinţă cu privire la acest atribut al Său. M-am raportat în timpul meditaţiei și la Grieg. Mă simţeam ca un vas gol în faţa Sa, fără aşteptări. Eram deschisă şi curioasă să aflu ce înseamnă în realitate manifestarea de către Dumnezeu a acestui atribut.

La scurt timp am început să-L simt pe Dumnezeu extrem de expansionat în simultaneitate în mii şi mii de „raze”. Apoi am început să simt energia simultaneităţii manifestată ca un trăsnet care coboară în fiinţă prin creştetul capului. M-am simţit (analogic vorbind) ca un fruct care a fost tăiat dintr-o singură mişcare în multe bucăţi.

Percepţia acelei energii asemeni trăsnetului a persistat o vreme, ca apoi să dispară şi să încep să-L simt pe Dumnezeu în mine însămi ca fiind cel care în realitate medita. M-am ipostaziat spontan în starea de martor care îl simţea pe Dumnezeu meditând într-un mod tainic în sanctuarul inimii mele, sanctuar perceput apoi ca însuşi Dumnezeu care era Cel care medita.

Toate acestea m-au catapultat într-o anume formă de ananda care se amplifica. Simţeam că mă înalţ în mine însămi într-o stare de fericire fără obiect, fără margini, fără percepţia unui spaţiu anume care să mă cuprindă.

Imediat după meditaţie, în timpul unei binecuvântari a dispărut percepţia de „eu însămi” şi în locul ei a apărut realitatea cum că Dumnezeu rostea, undeva în interior, formula de binecuvântare şi în simultaneitate, de undeva din afară (acest înăuntru şi înafară se întrepătrundeau într-un anume fel) era oferită energia binecuvântării. Era o trăire foarte înaltă şi copleşitoare în care doar Dumnezeu acţiona în simultaneitate.

Aceste meditaţii la unison sunt cu totul extraordinare, cu atât mai mult cu cât Grieg şi-a pus încă de la început amprenta prin susținerea sa.

Mulţumesc!

B. Ş., grupa 17, Bucureşti