Atributul Dumnezeiesc al Zâmbetului Enigmatic Dumnezeiesc

Apoi zâmbetul se așterne pe buze de la sine iar efectele sunt de amplificare colosală a ceea ce simțim lăuntric.

De fapt este o lume în care am vrut să trăiesc toată viața, îmi era dor de ea, știam cum este dar nu o regăseam în această existență.

... sufletul meu a devenit imens, plin de toate aceste nuanțe, culori și o stare de vid ...

Se află în el toate promisiunile dumnezeiești, care ni se dezvăluie și ni se vor dezvălui la timpul potrivit de EL, până atunci dăruindu-ne speranța dătătoare de viață.

El ne iubește în fiecare moment și prin fiecare moment, suntem în întregime creația Lui și se bucură prin noi.

Această stare de bucurie și pace ar trebui să fie cea în care exist constant.

Interesant este pentru mine că acum, în interior, trăiam simultan zâmbetul enigmatic și ca femeie, și ca bărbat, iar tot ce percepeam, fie ca un copil sau ca un adult, totul era perfect însoțit de detașare.

Am chemat ajutorul îngerului păzitor și atunci m-am simțit purtată pe aripile lui, devenind mai ușoară și liberă.

...odată intrat în lumea zâmbetului, atât de familiară, de caldă și de liniștită era, încât nu am realizat când am uitat de cea fizică.

Mă așteptam la alt fond muzical, dar totul este perfect căci, pe parcurs, sesizam nuanțe foarte rafinate de senzualitate, bunătate și blândețe. Zâmbetul care se manifesta în ființa mea era cu totul altfel față de cel pe care uneori îl simțeam în extaz sau în sufletul meu (în diferite ipostaze).

Când a început exemplificarea, am simțit nevoia să invoc starea interioară a zâmbetului pe care l-am avut atunci când am zâmbit ființei iubite pentru prima oară.