Lumea mea adevărată o simțeam a fi cea a zâmbetului

Am intrat lin într-o lume caldă, de aur topit. Era ca și cum afară, în lumea fizică, era frig și gri totul, iar aici, ca într-o cameră încălzită, reveneam acasă. Era așa de bine și de firesc, încât la revenirea în planul material m-am întrebat ce caut eu aici, căci lumea mea adevărată o simțeam a fi cea a zâmbetului. Mai mult chiar, odată intrat în lumea zâmbetului, atât de familiară, de caldă și de liniștită era, încât nu am realizat când am uitat de cea fizică. Mi-am adus aminte de ultima doar când meditația s-a încheiat.

Și astfel ideea de lume paralelă paradisiacă nu a mai fost doar ceva teoretic...

Sunt profund recunoscător.

V. B., grupa 22, București