Ieri, deşi la unisonul de la ora 20 eram în autobuz, cu zgomotele șoselei și atmosfera specifică locului, energia beatitudinii m-a copleșit prin prezența ei dumnezeiască, emoția trăirii m-a copleșit dându-mi lacrimile.
Urmăream să sublimez această stare de beatitudine dincolo de lacrimi și să o trăiesc cu toată ființa mea cât mai plenar. Nu puteam rămâne mereu conectat datorită mișcării și denivelărilor drumului, dar mă reconectam mereu, trăind prezentul înălțător care inunda totul.
Scriu aceasta deoarece am avut această experiență și de alte ori, subliniind faptul că, dacă dorești, oriunde poți trăi prezența dumnezeiască!
Mulțumesc bunului Dumnezeu și lui Grieg, că prin el ne deschide spre nemărginire!
D. H., grupa 29, Urziceni