Relatări

Am început să am o cu totul nouă percepţie asupra trupului meu. Mi-l simţeam într-un anume mod gol, transparent, nu mai aveam percepţia de trup fizic ...

Percepţia acelei energii asemeni trăsnetului a persistat o vreme, ca apoi să dispară şi să încep să-L simt pe Dumnezeu în mine însămi ca fiind cel care în realitate medita.

Starea de prezență simultană în două planuri se simțea puternic. Pluteam și eram fericită.

... această afirmaţie cum că Dumnezeu este peste tot şi se manifestă simultan în tot şi în toate se poate foarte uşor simţi atunci când te abandonezi momentului prezent.

Am impresia că în această săptamână am trăit câţiva ani condensaţi în care parcă am experimentat toate sentimentele dumnezeiești în acelaşi timp, în simultaneitate.

De data aceasta am avut percepția lui Dumnezeu în fiecare ființă umană ca fiind simultană și în același timp acest contrast cu eternitatea era și mai puternic.

Am observat că în natură totul este în mișcare continuă, toate sincronizate pentru un scop mai mare.

M-a cuprins o stare de fericire imensă, dragoste, mister. Parcă totul s-a luminat în jurul meu.

A dispărut noțiunea de timp, percepeam fascinat acest joc al lui Dumnezeu de multiplicare și apoi de unitate.

Am devenit apoi un gând şi străbăteam cu o viteză foarte mare un spaţiu imens. Iar trăirea era extaziantă!

În prima parte a meditaţiei am simțit un flux foarte puternic de energie care mi-a invadat toată ființa, apoi o stare de înălţare şi la un moment dat am intrat într-o stare de calm profund, de iubire ...