Poate e o perspectivă matematică, dar am perceput că fiecare suntem sau alegem o direcție și sensul acesteia. E ca un munte ce are mai multe trasee. Nu contează doar direcția ci și sensul, în sus sau în jos. Am înţeles că sensul bun este reprezentat de acțiunea non-compulsivă. Iar densul ultim, vârful muntelui, este Dumnezeu.
Mulţumesc!
M. I. H., grupa 2, Alba Iulia