Mă simțeam suspendată în acel ocean de frumusețe și culoare

În săptămâna de aprofundare a Atributului Dumnezeiesc al Instantaneității Dumnezeiești am avut ocazia să experimentez nuanțe cu totul fascinante și complexe ale acestei energii dumnezeieşti.

Prin Grația bunului Dumnezeu am fost câteva zile în delta Dunării. Şi deloc întâmplător, una dintre meditațiile de seară am realizat-o într-o barcă privind plină de încântare și bucurie fără margini spectacolul naturii ce mi se dezvăluia în faţa ochilor, magia apusului. Deși nu aveam ceas am știut clar că începe meditația.

Am urmărit să devin mult mai atentă și conștientă la stările sublime ce începuseră deja să se trezească în ființa mea. De această dată tot acel tumult de emoții și senzații s-a liniștit. Am sesizat cum prin contemplarea manifestării Frumuseții dumnezeiești, a Minunării și Exaltării în faţa minunilor și miracolelor pe care Dumnezeu le-a creat prin Mahashakti, mi se trezește sufletul, prin oglindire. Aceasta mi-a indus o stare de pace profundă și centrare în momentul prezent.

Instantaneu am simțit cum întreaga mea ființă îmbrățișează realitatea tainică și misterioasă a lui Dumnezeu, că mă expansionez la nivelul inimii spirituale și trăiesc clipa prezentă. Totul a încremenit – mintea, bătăile inimii, respirația... mă simțeam suspendată în acel ocean de frumusețe și culoare, simțeam o emoție plină de sacralitate în fața măreției dumnezeiești. Fericirea era indescriptibilă.

Dacă la început oamenii erau gălăgioși și exaltați, apoi parcă și sunetele de fundal au început să se estompeze: cântecul pescărușilor, motorul bărcii, clipocitul apei... ecourile ce vibrau în ființa mea. Apoi totul s-a oprit. Am avut percepția că a durat enorm acea stare, deși cred că trecuseră doar câteva minute. Am înțeles de ce atunci când trăim conștienți clipa prezentă avem acces la starea de eternitate dumnezeiască. Am simțit că a fost darul lui Dumnezeu și că într-adevăr contemplarea frumuseții, comuniunea cu natura, sunt pentru mine modalitățile cele mai rapide de trezire a sufletului.

Și un ultim aspect pe care l-am observat în această săptămână a fost prezența din abundență a sincronicităților. Am conștientizat că ele sunt tot o manifestare a rezonanței cu Atributul Dumnezeiesc al Instantaneității Dumnezeiești și al Grației Dumnezeiești.

Cred că cea mai frumoasă sincronicitate s-a petrecut la plecarea din Sulina. Am plecat mai devreme pentru a admira pentru ultima oară peisajul magnific și pentru a mulțumi pentru toate darurile primite. În timp ce așteptam pe o bancă să se adune oamenii, un bărbat a întrebat cu voce tare pe cineva „A venit și Grieg?“. cel întrebat nu a auzit așa că a mai fost întrebat de 2 ori, cu accentul pe acel „și“ ca și cum pe Grieg îl așteptam ca să putem pleca. Vă dați seama că am sărit în sus de bucurie. Acum am aflat că pilotul șalupei era Grieg.

Mulțumesc cu profundă recunoștință ghidului nostru spiritual!

G. P., grupa 26, Constanța