Mă simţeam ca şi cum eram un „şurub” de lumină

La meditația de ieri cu Atributul Dumnezeiesc al Imobilității Dumnezeiești am trăit mult mai profund ceea ce în zilele anterioare se prefigura ca o stare incipientă.

Încă de la începutul meditației am simțit un val de energie, de lumină, care intra prin sahasrara și continua pe coloană în întreaga fiinţă. Tumultul emoţional cu care mă confrunt în aceasta perioadă se estompa gradat, dar ferm.

Simţeam o stare de centrare in sushumna, energiile din fiinţă se polarizau şi erau atrase către acest vid de la nivelul lui sushumna, percepeam o sublimare spontană a lor către etajele superioare şi o dizolvare a lor în Vid. Chiar dacă mai apăreau gânduri, emoţii, ele nu mă mai deranjau, nu mă acaparau ca înainte şi erau şi ele dizolvate în acest Vid, în această Lumină.

Fiinţa mea devenea din ce în ce mai luminoasă, mai „uşoară”, mă simţeam ca şi cum eram un „şurub” de lumină al cărui cap era în sahasrara şi continua mult deasupra. Am fost apoi spontan, instantaneu atrasă în centrul fiinţei mele, în Inimă, unde ERAM şi totul era nemişcat, imobil, neschimbat, ca o vibraţie extrem de fină, era o stare de fericire fără obiect, pură, o stare de beatitudine.

Mulţumesc cu recunoştinţă lui Dumnezeu şi lui Grieg pentru aceste minunate daruri spirituale, pentru acest nepreţuit ajutor pe care ni-l oferă pentru a deveni fiinţe perfecte, îndumnezeite!

E., grupa 24, Copenhaga