Mă simțeam ca într-o „centrifugă“ pusă la viteză maximă

Am observat cât de ușor răspunde Dumnezeu cererilor pline de umilință, speranțe îndreptățite și credință deplină. În săptămâna de aprofundare a comuniunii cu Atributul Dumnezeiesc al Speranței Dumnezeiești am simțit acest răspuns într-un mod foarte intim și surprinzător.

Aici trebuie să menţionez că pentru mine, una dintre cele mai profunde aspirații, ardente, în această viață, este transcenderea egoului În timpul primei comuniuni cu energia acestui atribut am simțit cum plonjez în adâncul sufletului. La început percepeam o stare de iubire plină de dulceață care mă făcea să mă deschid și mai mult, să mă abandonez în acea stare foarte rafinată, învăluitoare.

Apoi, pe acest fundal au apărut instantaneu stări foarte intense de catharsis, am fost luată efectiv „pe sus“, mă simțeam ca într-o „centrifugă“ pusă la viteză maximă. Plângeam în hohote și conștientizam cum ies la suprafață anumite aspecte pe care nici nu le realizam ca fiind prezente în ființa mea, anumite atașamente și manifestări ale egoului, umbre. Le observam rând pe rând cum ies la lumina conștiinței. Când nivelul de intensitate suportabil a atins un maxim încât simțeam că mor dacă continui, că mă „rup în bucăți“, mi-am pus întrebarea: „Cine „moare“ acum?“

Am continuat meditația dar nu am trecut „pragul“ pentru că a sunat alarma pentru exemplificarea de la ora 23. Am reluat târziu, reiterând stările avute. Mi-a fost foarte ușor să ajung în acel moment de prag, dar deloc ușor pentru ego, doar că de această dată m-am aruncat cu curaj și am simțit această „moarte“ a ego-ului, am simţit cum translatez la nivelul conștiinței într-o stare de transcendență beatifică din care am revenit după câteva ore.

În următoarele două zile, am avut aceeași experiență de vortex energetic, însoțită de stările de catharsis, stări profund eliberatoare și purificatoare și în final din nou am trăit starea de martor detașat – nici nu realizam cum se făcea ora 3 chiar 4 noaptea…

Pot doar să mulţumesc cu profundă recunoştinţă şi… speranţă…

G. P., grupa 28 , Constanța