În final, totul se petrecea de fapt în inima mea

Atributul Dumnezeiesc al Obiectivității Dumnezeiești...
Prima meditație a fost ca o provocare pentru a fi foarte atentă la ceea ce mi se poate revela pe parcursul următoarei săptămâni. E ca și impulsul foarte puternic ce apare atunci când te îndrăgostești. E ca și cum m-aș fi îndrăgostit... Fascinant, nou, necunoscut, misterios, sublim... așa am perceput totul. Am fost translatată o vreme înspre în sus... mult... Acest lucru a devenit posibil după ce spatele meu a fost oarecum „întărit“, dinamizat și energizat într-un mod diferit decât până acum, pe toată lățimea și de la bază până în creștetul capului, până a devenit ca un gen de planșeu foarte rezistent dintr-un anumit punct de vedere.

A urmat apoi translația, înălțarea. Abia atunci, abia acolo sus se putea manifesta energia adevăratei obiectivități. La acel nivel se putea manifesta și pe orizontală... doar acolo, Sus... Tot ce percepeam era diferit, senzațiile, chiar și fondul muzical al meditației... totul părea a fi oarecum extraterestru! N-aș putea spune dacă din această galaxie, sau nici măcar... Dar era fascinant, cu o nuanță ușor „metalică“... Recunosc că mi-ar plăcea să înțeleg mai mult din tot ceea ce expun aici.

Iar în final, totul se petrecea de fapt în inima mea... Sper să mai apară unele înțelegeri. Aștept meditația de mâine ca și cum aș aștepta întâlnirea cu un minunat iubit! Asta e starea!

Mulțumesc, Grieg!

C., grupa 14, București