Echilibru imparțial

La Atributul Dumnezeiesc al Obiectivității Dumnezeiești am ascultat înainte scurta prezentare. Când am început meditația am simțit că ceea ce trăiesc este o stare de imparțialitate. Și mintea m-a făcut să mă întreb cât de des m-am manifestat așa.

Mi-am amintit apoi (și să nu râdeți de mine) un joc pe care îl jucam în școală. Se desena pe hârtie o serpentină, mai mult sau mai puțin îngustă și cu cât de multe meandre voiam. Apoi cele câteva prietene, fiecare având un creion de culoare diferită, trebuia să traversăm acea serpentină de la un capăt la altul fără să ieșim din ea. Se făcea cu ochii închiși. Trebuia să memorăm traseul, cât de cât. Când ieșeam din serpentină eram oprite și continua cealaltă. Mi-am reamintit acum starea pe care o aveam atunci când jucam. O stare de echilibru, foarte mare atenție și mai ales, păstrarea fermă a țintei unde vreau să ajung. E la fel ca la un echilibrist pe sârmă, la circ. Starea aceea de echilibru imparțial, cu toată atenția focalizată pe scopul final, simt că o retrăiesc acum.

Mulțumesc foarte mult!

D. grupa 28 București