Din ochiul atotvăzător radia o lumină clară, pură și continuă

Azi am făcut meditația de două ori. În prima meditație cu Atributul Dumnezeiesc al Sintezei Dumnezeiești am simțit la etapa de început, în care ne centram în inima spirituală, ceva diferit în sensul că eram „centrată“ simultan în anahata chakra și manipura chakra, ca și cum dintr-un punct (nu știu cum să îl numesc) subtil pleca acea susținere.

Gradat a apărut o ușoară căldură (deocamdată) ce cobora în swadhisthana chakra și apoi în muladhara chakra. Partea de sus (de la umeri, inclusiv capul) parcă erau de gheață. M-am rugat să îmi activez și eu focul să nu îmi mai fie frig.

Am reușit totuși să mă relaxez când instantaneu am simțit o deschidere în ajna chakra și am văzut ochiul atotvăzător a lui Dumnezeu. Era diferit față de cum mai percepeam uneori deschiderea celui de-al treilea ochi. Era dintr-un plan subtil, ușor în „afară“.

La a doua meditație făcută la unison nu am mai simțit acel frig, sublimarea energiilor era mai concretă, având senzația că corpurile subtile erau hrănite și susținute chiar din muladhara chakra. Apoi am perceput o căldură în zona de proiecţie a Sinelui Nemuritor Atman. Aveam senzația că cineva dă pagină cu pagină ca atunci când citești o carte și acolo (în Sine) este o adevărată „istorie“.

Apoi l-am văzut pe Dumnezeu într-o ipostază de „meditație“, iar din ochiul atotvăzător radia o lumină clară, pură și continuă. Acea hrănire îmi oferea un vital mult mai mare și spre final, din ajna chakra și sahasrara apăruse o atragere (în sus) a ceea ce era jos – precum un magnet. Trăiam o fericire fără obiect.

Mulțumesc pentru tot!

B., grupa 22, București