Chemarea tainică a lui Dumnezeu ne învăluia pe fiecare

Am realizat dimineață această exemplificare. M-am interiorizat, având în minte scopul tapasului de a ne transcende ego-ul şi de a realiza astfel comuniunea deplină cu Dumnezeu prin aprofundarea tainei Atributelor Dumnezeieşti, acest dar nepreţuit revelat de Ghidul nostru spiritual.

La începutul exemplificării m-am raportat la Ghidul nostru şi apoi am simţit că mai mulţi colegi realizau la unison atunci această comuniune. Am început să percep o chemare tainică a lui Dumnezeu, care parcă ne învăluia pe fiecare calm şi lin şi ne aduna pe toţi şi toate cele într-o manifestare unică. Simţeam cum El îmbrăţişa şi impregna de fapt totul. În fiinţa mea, această energie tainică, sublimă era nediferenţiată, deşi ea cuprindea totul, unifica totul. Simţeam la un moment dat chiar o pulsaţie, ca şi cum pulsam cu inima lui Dumnezeu într-o pulsaţie Macrocosmică.

Şi totul, dar absolut totul, devenea interior fiinţei mele, iar fiinţa mea se expansiona şi umpleam cu mine însămi totul, ca şi cum Dumnezeu îmi dezvăluia realitatea Sa, simţeam că El există în tot şi în toate. Conştientizam că acea energie subtilă a Atributului Dumnezeiesc al Simultaneităţii Dumnezeieşti uneşte totul, dar uneşte totul, întreaga manifestare, în veşnicie (când am notat relatarea după exemplificare, chiar am subliniat cuvântul veşnicie ca fiind foarte important pentru ceea ce am perceput).

Eu am ascultat prezentarea Atributului Dumnezeiesc al Simultaneităţii Dumnezeieşti după ce am scris relatarea şi chiar am fost plăcut surprinsă că Grieg subliniază în repetate rânduri în acea prezentare că, prin această energie subtilă sublimă a Simultaneităţii, Dumnezeu manifestă totul în concomitenţă, atât în spaţiu, în timp, cât şi în eternitate.

În final, am perceput chiar unificarea întregii manifestări, cu care eram una, cu nemanifestarea, în transcendenţa dumnezeiască (a fost ca şi cum eram absorbită, dizolvată).

Muzica se oprise, dar eu nu-mi doream să revin, voiam doar „să exist, să exist acolo şi aşa în eternitate”. Mi-am spus: „Cum să fac să rămân în această stare chiar dacă, să zicem, revin din meditaţie?”

Mereu, dimineaţa, mă testez, îmi conştientizez starea şi ea este ca un fundal al existenţei mele. Dacă vreau să meditez, ea îmi umple toată conştiinţa şi sunt una cu totul în însăşi manifestarea dumnezeiască.

După ce am revenit în sfârşit din stare, mi-am propus să scriu relatarea. Am mers către bibliotecă să iau hârtie şi pix (nu aveam starea să mă aşez la calculator să scriu) şi am zărit în bibliotecă broşura lui Grieg: „Două aforisme pe zi pline de înţelepciune“. Mi-am zis să o deschid, să văd ce mesaj are Ghidul pentru noi astăzi. Aforismul sublim era perfect potrivit şi în simultaneitate şi sincronicitate cu trăirea pe care am avut-o eu şi probabil şi mulţi dintre voi: „Atunci când, în unele momente privilegiate, percepi că te afli pretudindeni, Îl percepi de fapt în mod tainic pe Dumnezeu. Pentru cel ce este capabil să-şi dea seama, nimic nu poate exista în afara lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este întocmai precum valurile care nu pot să apară decât numai dacă există oceanul”.

Termin relatarea cu o concluzie şi un îndemn ce survine din practică: „toate Atributele Dumnezeieşti conduc la Dumnezeu, iar aprofundarea lor este o cheie pentru a accede, fiecare după afinităţile sale, pe una din aceste căi, care sunt ca nişte raze ce converg la aceeaşi sursă unică, Dumnezeu”.

I. grupa 27, Iaşi