Am translatat spontan într-un spațiu vast

Cu 20 de minute înainte să înceapă meditația am simţit un val de energie ce cobora prin creștet în toată ființa dar fiind într-o conversaţie cu nepoțelul meu nu am avut cum să conștientizez prea bine ce se producea atunci.

La începutul meditației l-am rugat în gând pe Dumnezeu să mă țină în brațe, aveam nevoie de acestă energie a îmbrățișării în acel moment. Apoi cu această energie am început. Doamne, cât ne iubește Dumnezeu, numai să ne lăsăm iubiți, să primim!

Apoi am spus: Doamne Dumnezeule, te implor cu umilință revarsă în și prin mine energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Perspectivei dumnezeieşti, al punctului de vedere al lui Dumnezeu Tatăl... și mi-am conștientizat ființa ca pe un vas în și prin care această energie se revarsă.

Am translatat spontan în acel moment într-un spațiu vast. A fost ca și când se produc acele explozii de energie pe verticală, o explozie care degaja şi lărgea spațiul în care mă aflam suspendată. Energia atributului curgea încontinuu prin creștet și se revărsa în acel spaţiu (era asemănător cu o galaxie) imens. Când mă centram la nivelul pieptului, în Sine, acea emisie în acel spaţiu sublim devenea din ce în ce mai profundă, mai clară, mai extatică.

La un moment dat nepoțelul meu a intrat în cameră și m-a atins pe mână, dar eram atât de scufundată în acea stare că pur și simplu nu aveam reacție pentru spaţiul exterior ființei mele. Eram total în alt plan. Apoi pentru o secundă m-am gândit la Grieg... Câtă iubire, câtă grație s-a revărsat în ființa mea atunci! Deși îi vedeam chipul drag zâmbind, îl percepeam ca pe o lumină violetă ce se manifesta în cercuri concentrice în spațiul acela de culoare bleumarin.

Apoi am redevenit conștientă de energia atributului ce cobora de sus în valuri. Nu mai eram eu, mă percepeam ca fiind un observator tăcut ce ia parte la spectacolul manifestării acestei energii colosale. Nu mai aveam corp, margini. Eram doar spaţiu.

I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru acest minunat dar și apoi iarăși valuri de energie au început să coboare și să învăluie acel spaţiu în care mă aflam și care eram... Doamne, cât de mult ne iubește Dumnezeu! Am impresia că totul a durat foarte puțin, când s-a terminat melodia mă întrebam cum de a trecut deja o jumătate de oră.

Am revenit treptat din meditație, mi-am perceput ființa umplută de un nectar dulce, dumnezeiesc și încă savurez stările minunate și graţia revărsată asupra mea. Vă mulţumesc tuturor pentru angrenarea în acest grup şi lui Grieg pentru graţia care face posibile aceste trăiri. Conştientizez acum că e suficient să cerem ca energia atributului dumnezeiesc să se manifeste în și prin ființa noastră, la fel ca la binecuvântare când noi devenim vase în și prin care ea se manifestă, ca mai apoi să asistăm în stare de martori detașați, umili și cu voința total abandonată lui Dumnezeu la spectacolul Lui.

M. D. O., grupa 15, Cluj