Căci gol am fost, Doamne, şi m-ai îmbrăcat în Lumină, şi flămând am fost şi Tu m-ai hrănit din Nectarul Tău..., şi însetat am fost şi Tu mi-ai dat să beau din Pacea Ta!
...am simţit lăuntric ca şi cum în acest spaţiu al inimii, purificat şi luminos, se sădeşte o floare... În ziua următoare, casa mea era plină de flori...
Am realizat că dacă îl iubeşti pe Dumnezeu dar nu iubeşti oamenii, te minţi pe tine însuţi. Pentru că toţi oamenii sunt bucăţi din Spiritul lui Dumnezeu.
Simţeam cum sunt îmbăiată în această energie tainică a toleranței dumnezeiești ca de o ploaie purificatoare ce spală toate asperităţile și duritățile ființei mele, toată lupta interioară şi încrâncenarea acumulată ani de zile...
Apoi am fost uluită să simt cum simte un tată. Manifestă fermitate armonioasă, înțelegere, răbdare, suport, iubire detașată, înțelepciune, maturitate etc.
Sunt ca un desen care urmărește cum este desenat. Și desenul nu este încă terminat. Și toate cele ce mă atrag în Univers sunt pensula și nuanțele de vopsea...