Timpul și spațiul au devenit tangente cu infinitul

În meditația din această seară, la fel ca și în ultimele 3 zile, am simțit cum accesul la energia dumnezeiasca a Eternității Dumnezeiești se face prin „moartea“ egoului (la fel, trezirea și amplificarea rezonanței cu această energie dumnezeiască ne conduce la transcenderea egoului). Era ca și cum asistam la propria moarte și mi se dezvăluia o viață nouă, îndumnezeită, eternă. Am avut senzația că a durat enorm meditația, că timpul și spațiul au devenit tangente cu infinitul.
Deși trupul îmi era încremenit în postura de meditație, la nivelul structurii fizice eram cu mult dilatată, iar cu conștiința, foarte expansionată, într-o stare de transcendență, îmbrățișam realitatea tainică și inefabilă a lui Dumnezeu Tatăl. Ca să pun cât de cât în cuvinte această trăire sublimă: nu îmi mai doream nimic, nu mai aveam niciun gând, ci pur și simplu contemplam cu o detașare exemplară această stare de a fi una cu Dumnezeu. Cred că singurul gând care a apărut când am auzit alarma era că aspir din tot sufletul meu să trăiesc mereu, conștientă, această stare de „a fi“ în momentul prezent. La revenire, la etapa de recunoștință față de Dumnezeu, în tăcere, am auzit continuu un sunet subtil foarte rafinat și puternic și mă simțeam pe deplin fuzionată cu această energie dumnezeiască.

Mulțumesc Ghidului nostru spiritual că ne ajută să putem trăi și noi starea de îndumnezeire prin aprofundarea Atributelor Dumnezeiești!

Vă îmbrațișez cu multă iubire!

G. P., grupa 26, Constanța