Simțeam că pot accesa un univers al ideilor pure

Astăzi când lucram pe manipura chakra am realizat că pot alege printr-un simplu act de voință purificată, unificată, rezonanțe înalte, obiceiuri sănătoase. Pot pur și simplu alege alt fel de „mâncare”, așa cum am ales legume și fructe în locul cărnii și a problemelor cauzate de consumul ei. Aleg speranța în locul fricii, fugii, îngrijorării, presiunilor mentale și emoționale, printr-un simplu act de voință centrată. Nu este prima oară în toate aceste săptămâni de când lucrăm cu atributele dumnezeieşti când atributele ne însoțesc și pe parcursul zilei și chiar ne călăuzesc ca niște prieteni buni ce ne deschid porțile către un altfel de mod de a trăi.

În timpul meditației a fost ceva cu totul altfel decât de obicei, în sensul că am perceput o integrare mai amplă a ființei mele, o dinamizare de sus în jos, cam pe toți centrii. Era ca un joc al Cerului și Pământului în ființa mea, a infinitului și finitului. Simțeam cum Dumnezeu ne privește zilnic cu ochi de azur, sperând că vom învăța acest mod senin de a privi viața, de a ne privi între noi și pe noi înșine. În spatele acestei speranțe este o putere de susținere colosală, o muncă dumnezeiască, un efort constant, doar pentru a creşte acel azur în noi, prin noi.

Mai tehnic spus s-au dinamizat anahata chakra, sahasrara și vishuddha chakra împreună, „în echipă". Era un fel de echipă a eternităţii. Pe acest fundal de atemporalitate, de acces la universul tuturor posibilităților, prin ajna chakra simțeam că pot accesa un univers al unor idei pure, care apoi se pot materializa, împământa... și acest proces se desfășura și în ființa mea. Am simțit o împământare a speranței și o activare pe muladhara chakra, o savoare urcând spre swadhisthana chakra și o plăcere creatoare. Manipura chakra și ea prezentă și ardentă, susținea această creștere a florii azurii de speranță în ființa mea, ca într-un joc în care ceva din albastrul cerului se revela și se manifesta chiar în și prin ființa mea.

Și am mai înţeles săptămâna aceasta că speranța există chiar și atunci când nu mai există nicio șansă, mental vorbind, când mentalul nu mai acordă șanse. Mulțumesc!

M., grupa 27, Constanța