O stare de acceptare totală a fiinţei în unicitatea ei sacră

La începutul meditaţiei cu Atributul Dumnezeiesc al Demnităţii Dumnezeieşti am simţit cum toată energia fiinţei mele de pe muladhara chakra se resoarbe, intensificându-se şi fixându-se ca un suport pentru a susţine toată minunăţia de trăiri care urma să se declanşeze pe centrii superiori.

Apoi am simţit puternic dinamizarea lui anahata chakra, ca şi cum îmi lua foc pieptul şi iradia ca dintr-un soare nuanţe de energii luminoase în celelalte chakre şi astfel am perceput starea de demnitate ca o stare de acceptare totală a fiinţei în unicitatea ei sacră, ca o expresie a unicităţii Sinelui Nemuritor. Am simţit că această stare este specifică mai ales fiinţelor de lumină şi îngerilor care se acceptă continuu ca ceea ce sunt şi că pentru noi, oamenii, aceasta e o stare superioară de conştiinţă, dată fiind tendinţa noastră de a părea ceea ce nu suntem, tendinţă ce ne depărtează de noi înşine.

Am simţit energia acestui atribut ca fiind yang, solară, verticală, dinamică şi totodată am perceput puternic rezonanţa cu lumea arhanghelilor, iar prin dinamizarea lui manipura chakra am perceput că energia acestui atribut este şi o manifestare a eroului spiritual din fiecare dintre noi.

De asemenea, am simţit egregorul grupului nostru ca un focar cosmic de lumină, avându-l ca centru pe Ghidul spiritual. Apoi am simţit la nivel lui ajna chakra: luciditate, claritate, echilibru, obiectivare detaşată a etapei, a perioadei de evoluţie în care se află sufletul meu acum.

Apoi dinamizarea energiilor a revenit în anahata chakra, unde am simţit o stare de libertate a conştiinţei pe care o percepeam ca o mare complet liniştită, inundată de pace, care m-a condus la o stare de libertate în inima spirituală (percepută ca o uşoară tendinţă de omniprezenţă) unde am simţit această energie a Demnităţii Dumnezeieşti ca o sărbătoare beatifică a unicităţii Sinelui Nemuritor în fiinţa mea, manifestată nuanţat în toate chakrele – de la măreţie şi glorie la simplitate şi umilinţă, sărbătoare care spre finalul meditaţiei se resorbea în inima spirituală, de acolo de unde a şi început, cu conştiinţa realităţii că "EU SUNT" şi atât.

Mulțumesc, Grieg!

S.