Nu mai existam ca individualitate

Când am început meditațiile cu Atributul Dumnezeiesc al Perspectivei Dumnezeiești m-am gândit ce ar putea fi acesta. O viziune superioară, transcendentă? Îmi imaginam că ar fi o cunoaștere teoretică spirituală.

Am simțit în timpul meditației că nu este doar o cunoaștere teoretică ci și una experimentală. La nivelul lui Dumnezeu acestea nu sunt separate. Această cunoaștere era plină de trăire. Era o trăire care mă purta adânc, profund în mine.

Apoi au început să apară momente de reamintire. Dar aceste amintiri nu erau unele pe orizontală, din acest plan, de mai demult, cum sunt amintirile. Erau dintr-o lume cu mult superioară. Nu mai existam ca individualitate. Eram expansionat, unit cu Dumnezeu. Era ca și cum reveneam prin aceste amintiri la adevărata mea realitate, ca scurte treziri la adevărata realitate, în care existența mea de acum părea un simplu vis.

În acele momente eram puternic, conștient, plin de beatitudine, toate acestea având o nuanță transcendentă, cu un înțeles superior celui din această lume.

Mulțumesc!

V. B., grupa 21, București