Eram cumva renăscută și înălțată în Dumnezeu

Sâmbătă 9 noiembrie, seara. Atributul Dumnezeiesc al Sintezei Dumnezeiești m-a rearanjat, rescris, restructurat, a trezit în mine toate zonele „amorțite“. Am rămas la sfârșit suspendată în beatitudine.

În timpul celorlalte zile Atributul Sintezei a trezit în mine suprema alchimie dumnezeiască, bucurie de a fi, fericire fără obiect. Astă seară, la scurt timp după începerea comuniunii cu Atributul Dumnezeiesc al Sintezei Dumnezeiești, am simțit că trebuie să îmi cer iertare de la toate ființele pe care le-am rănit, voit sau nu, în această viață și în celelalte. Dar mai ales lui Dumnezeu. Inima mea era cumva cuprinsă într-o carapace de tristețe care nu putea fi îndepărtată decât astfel. Pentru a fi demn să te poți înfățișa în fața lui Dumnezeu trebuie să fii pur.

Odată cu numele ființelor de la care îmi ceream iertare, o senzație de ușurare tot mai puternică îmi cuprindea ființa și la sfârșitul procesului de iertare în interiorul meu se deschisese universul în care domnea pacea și armonia. Atât de multă liniște!

Pe urmă m-a inundat o profundă stare de fericire fără obiect, aceea fericire îndumnezeită care este greu de descris în cuvinte. Eram cumva renăscută și înălțată în Dumnezeu. Apoi, când îi făceam binecuvântare lui Grieg, veneau spre mine dinspre el atât de multă iubire și binecuvântare, că ceea ce făceam eu era infinit mai mic decât tot ceea ce am primit.

Mulțumesc, Ghidul meu iubit! Și mulțumesc, Bunule și Minunatule Dumnezeu! Să fiți binecuvântați mereu cu toții!

M. A., grupa 14, Petroșani