Dor şi iubire frenetică de Dumnezeu, de îndumnezeire

Am simţit o iubire frenetică şi intensă pentru Dumnezeu. Cu cât făceam încă un pas către Dumnezeu, cu atât simţeam cum El mă îmbrăţişează, îmi răspunde cu infinit mai multă iubire. Îmi doream să Îl îmbrăţişez cu toată fiinţa mea şi să Îi mulţumesc pentru toate darurile pe care mi le oferă zi de zi. Dar mi-am dat seama că ceea ce numesc iubire de Dumnezeu este de fapt iubirea lui Dumnezeu pentru mine, prin mine. Aceasta este aspiraţia - dor şi iubire frenetică de Dumnezeu, de îndumnezeire.

M-am simţit foarte pură şi în acelaşi timp purificată în această revărsare de iubire, aşa cum El m-a creat de la început, cu o stare de copil, candoare, puritate şi o bucurie fără margini.

Mulţumesc, Doamne, mulţumesc, Grieg şi vouă dragi colegi că suntem împreună pe această cale!

D. C., grupa 23, Danemarca