Când mă inundă aceste stări, simt cum inima mea înțelege perfect ce este iubirea

În această săptămână am avut trăiri intense în legătură cu acest Atribut Dumnezeiesc al Iubirii. Urmăresc să pun în cuvinte, dar tot ce scriu este doar o mică parte din ceea ce trăiesc și experimentează inima mea. Pur și simplu parcă brusc revarsă Dumnezeu asupra mea o iubire atât de mare, încât oriunde sunt sau fac trebuie să mă opresc și izbucnesc în plâns cathartic, fără motiv. Un moment nu știu ce se petrece, doar experimentez momentul prezent și simt o iubire care este mult mai mult decât ceea ce de obicei experimentez zi de zi, în viața mea și în relațiile mele umane.

Când mă inundă aceste stări simt cum inima mea înțelege perfect ce este iubirea, nu am nici un dubiu că aceasta este iubirea infinită și profundă cu care ne iubește pe noi Bunul Dumnezeu. În celelalte situații, de exemplu, învăț mai multe stări de iubire cu prietenii, părinții, copiii mei, dar și în relațiile intime de iubire. Când se oprește mentalul și mă raportez la iubire doar cu sufletul, îmi dau seama cât de multe așteptări și atașamente avem de fapt în această viață, față de această Iubire despre care noi credeam că este iubire.

Acum experimentez, de o vreme, iubirea necondiționată și fără așteptări și vreau să spun că nu este atât de ușor pentru că, în momentul în care mintea se pornește, imediat dispare acel sentiment. Și de toate acestea îmi dau seama atunci când Dumnezeu îmi picură uneori și din ce în ce mai mult aceste trăiri minunate și de gratie, în unele momente ale vieții mele. Atunci știu exact care este diferența între inimă și minte.

Ce a mai fost foarte, foarte, foarte frumos, că toate firele de iubire mă duceau către Maestrul meu. Și în viața de zi cu zi și în vise îmi arăta că iubirea pe care o trăiesc este o energie care doar atunci rămâne dacă o dăruiesc total Bunului Dumnezeu. Simt mare, mare recunoștință față de Grieg.

Mulțumesc că suntem împreună!

L., grupa 20, Sfântu Gheorghe