Ca un copil ce tânjeşte cu dor să-şi îmbrățișeze Tatăl

Aseară în meditaţia cu Atributul Dumnezeiesc al Speranţei Dumnezeieşti am simţit bucuria sufletului de a se contopi cu Dumnezeu, ca un copil ce tânjeşte cu dor să-şi îmbrățișeze Tatăl. O stare copleşitoare de iubire, de puritate, de înălţare şi de umilinţă.

În această seară am simţit trezirea inimii spirituale. Am simțit plenar că Dumnezeu este singurul nostru refugiu şi tot El este mereu alături de noi şi face minuni şi miracole dumnezeieşti atunci când cerem din tot sufletul cu speranţă îndreptăţită, umilinţă şi iubire să fim una cu El.

Sunt extraordinare meditaţiile la unison. Mulțumesc bunului Dumnezeu şi ghidului nostru iubit pentru binecuvântarea de a a fi împreună şi de a aprofunda atributele dumnezeieşti.

G. P. grupa 25, Constanța