Am trăit starea că suntem într-un film – o comedie

Eu la început nu prea am suportat muzica de la Atributul Dumnezeiesc al Umorului Dumnezeiesc – mi se părea că pierd vremea. Dar relatările voastre, dragi colegi m-au impulsionat să ascult non-stop muzica, chiar şi pe stradă. Şi acolo, în mijlocul oamenilor, am trăit starea că suntem într-un film. O comedie. Chiar şi oamenii trişti mi se păreau comici din perspectiva că toţi jucăm un rol pe o scenă şi că Dumnezeu joacă atâtea roluri simultan şi se şi priveşte pe Sine Însuşi prin atâţia ochi.

Apoi au apărut efecte: oamenii râdeau cu mine în magazine, la job; îmi doream să dansez chiar pe muzică şi să fiu comică şi eu – cum dansau Stan şi Bran. Râdeam foarte uşor din orice gest făcut de oameni – în ideea unui teatru. Aşa cum aţi relatat şi voi.

Vă mulţumesc din suflet! Vă iubesc!

B., grupa 25, Cluj